Despre tristețe

De-a lungul vieţii cu toţii am trăit din când în când tristeţea.

Observăm în zilele noastre că folosim des cuvântul depresie atunci când vrem să subliniem starea de tristeţe. Când suntem prost dispuşi, sau ne apucă plânsul, spunem adesea că „suntem deprimaţi”. După părerea mea, aceasta se datorează faptului că în zilele noastre depresia este diagnosticată în mod excesiv. Diagnosticul de depresie este pus atunci când cineva este pentru cel puţin două săptămâni continuu într-o stare deprimată, nu simte deloc bucurie, suferă de insomnie, e mereu obosit, neliniştit, se simte inutil, şi eventual are gânduri de suicid. Dacă analizăm cu sinceritate viaţa noastră de până în prezent, cei mai mulţi dintre noi putem constata că cel puţin o dată am suferit şi noi de depresie sau stare depresivă.

Fără tendinţa de a generaliza, am întâlnit deja în rândul cunoştinţelor noastre persoane cărora li s-au prescris antidepresive.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii depresia, respectiv lipsa voinţei de a fi activ cauzată de aceasta, va constitui în viitorul apropiat una dintre cele mai grave probleme. Această problemă nu poate fi rezolvată prin medicamente, ci printr-un mod de viaţă sănătos pe toate planurile: fizic, psihic şi spiritual.

Cum putem oare trăi spiritual sănătos, într-o lume pe care Viktor Frankl o consideră bolnavă, dar vindecabilă?

Să vedem mai întâi, ce înseamnă a fi sănătos spiritual. Sănătatea spirituală este o noţiune greu de definit, fiindcă este determinată de mai mulţi factori: pe de o parte de propria experienţă de viaţă, pe de altă parte de gen, anturajul cultural, mediul social, religiozitate, convingerile proprii şi am putea continua.

Conform definiției Autorității pentru Educația de Sănătate din Anglia din 1997, sănătatea spirituală „este acea flexibilitate emoţională şi spirituală, care ne face capabili să putem supravieţui suferinţei, frustrării şi tristeţii. Este credinţa fundamentală bazată pe demnitatea şi valorile noastre şi ale celorlalţi”.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii „sănătatea spirituală este o situaţie de bunăstare, care se caracterizează prin faptul că individul este conştient de abilitatea sa de a se confrunta zilnic cu situaţiile de stres, este capabil să lucreze eficient şi să-şi asume propriul rol în comunitatea de care aparţine”.

Putem defini sănătatea spirituală într-un mod foarte simplu, luând în considerarea cuvintele cheie ale celor două definiții anterioare: flexibilitate, credinţă, confruntare, comunitate.

Suntem sănătoşi spiritual atunci când există flexibilitate în viaţa noastră emoţională: când ne lăsăm purtaţi, dar nu copleşiţi de valurile tristeţii şi ale bucuriei. Suntem spiritual sănătoşi dacă avem credinţă: dacă credem în valorile vieţii în orice situaţie. Suntem sănătoşi spiritual când putem să privim în faţă greşelile şi neputinţele noastre. Suntem sănătoşi spiritual dacă ne găsim şi ne ocupăm locul nostru într-o comunitate.

Fixarea asupra circumstanţelor exterioare ne face să fim neputincioşi. Dar şi în neputință, în starea de paralizie, se poate găsi ceva care să ne ţină în viaţă: dorinţa interioară. Să ne privim dorinţa este totodată şi ceva dureros, fiindcă ea ne pune faţă-n faţă cu neputința noastră. Aş dori să merg, să mă mişc, dar nu pot. Tristeţea ne paralizează, ne imobilizează, ne închide calea spre izvoarele din interiorul nostru. Despre aceasta este vorba şi în cazul depresiei: nu găsim calea spre izvoarele vieţii din interiorul nostru, fiindcă noi căutăm viaţă doar în exterior. Însă depresia este în acelaşi timp şi o posibilitate. Face posibilă o întoarcere către sine, ca să regăsim cea mai mare valoare a noastră, pe care am primit-o, şi anume credinţa. De multe ori credem că nu mai putem, că nu mai avem puterea de a merge mai departe, dar totuşi simţim că mai avem ceva resurse. Acesta este cadoul numit credinţă.